S-au născut, se pare, în Scoţia, iar de aici au fost preluaţi de emigranţii din Australia și Noua Zeelandă. Au devenit însă celebri în Primul Război Mondial, când făceau parte din rația soldaților care alcătuiau corpul militar expediționar venit din Australia și Noua Zeelandă, corp care a luptat inițial în bătălia de la Gallipoli.
De aici și numele lor – Anzac, prescurtare de la Australian and New Zeeland Army Corps. Există chiar o mică rivalitate privind paternitatea acestor biscuiți între Noua Zeelandă și Australia, ambele revendicându-și întâietatea.
Pentru că biscuiţii nu conțineau ouă, durata lor de viață era foarte mare, putând fi consumați și la un an de zile de la preparare;mai mult, transportul pe mare se făcea ușor, ei rezistând condițiilor dificile pe care le presupunea o astfel de călătorie.
Inițial, biscuiții erau pregătiţi în gospodăriile australiene și neozeelandeze, de unde erau expediaţi soților, copiilor, fraților aflați la mii de kilometri și angajați în luptele de pe frontul european. Dincolo de faptul că erau un aliment consistent, durabil, biscuiții mai purtau și un mesaj personal, sentimental, acela al familiilor de acasă, care se gândeau la ei și-i așteptau să se întoarcă de pe front în bune condiții.
Trimiși în cantități mari, biscuiții au fost integrați oficial în rația soldaților. În luptele de la Gallipoli, în care corpul ANZAC a suferit mari pierderi, s-a născut legenda, dar s-a și adoptat numele Anzac pentru acești biscuiti, denumiți inițial biscuiții soldaților. Ei devin un simbol al jertfelor militarilor din corpul ANZAC, dar și al legăturii permanente între cei de pe front și familiile lor. La sfârșitul războiului și în anii următori, în cadrul ceremoniilor de cinstire a soldaților căzuți pe fronturile din Europa, biscuiții Anzac devin un mijloc de rememorare și o legătură spirituală peste timp, în special în ziua de 25 aprilie, ziua corpului ANZAC.
Ingrediente:140 g de faina
120 g de zahar
60 g de nuca de cocos in pudra
100 g de fulgi de ovaz
20 g de apa calda
1 lingurita zeama de lamaie
2 linguri de sirop de zahar (am pus 40g de sirop de arțar)
½ lingurita bicarbonat de sodiu125 g de unt
Mon de preparare:
Amestecati faina, zaharul, nuca de cocos si fulgii de ovaz.
Topiti untul, cu apa si siropul .
Varsati amestecul racit peste faina, adaugati bicarbonatul stins cu zeama de lamaie.
Amestecati.Faceti bule din aluat de marimea unei nuci .
Aplatizati-le usor si puneti-le pe o tava acoperita cu foaie de copt sau silicon.
Coaceti 15 minute in cuptorul incins la 180°C.
Biscuitii trebuie sa fie colorati si dorati pe margini.
Puneti-i la racit pe un gril, vor deveni crocanti si se conserva foarte bine intr-o cutie metalica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu